After reading each interview given by Angela Gheorghiu I thought countless times: how would it be if by a miracle if I were interviewer? What questions should I ask? How many? Which are the curiosities of the fans? Are the questions different from what we usually find in interviews? Well…
Sometimes it’s enough to want something very, very much and you’ll get there. I’m happy to offer you the interview Angela Gheorghiu gave me recently. Thank you very much for this on behalf of my readers! I can’t put into words the happiness I felt when I read it: it’s surprising, you’ll see. Enjoy!
I post it first in Romanian, for authenticity. It has a certain flavor that I wanted to preserve. But the translation comes soon and I’ll do my best to keep the feeling.
..
.
Nu o data m-am gandit, dupa fiecare interviu cu Angela Gheorghiu pe care l-am citit: cum ar fi daca as putea, printr-o minune, sa fiu eu intervievatorul? Ce intrebari as pune? Cate? Ce curiozitati au fanii? Sunt diferite de ce gasim in mod obisnuit in interviuri? Pai...
Cum se spune, cateodata e de ajuns sa-ti doresti ceva cu putere si primesti. Sunt bucuroasa sa va ofer un interviu pe care Angela Gheorghiu mi l-a acordat recent. Va multumesc, in numele cititorilor mei! Nu pot sa spun cat de mare a fost bucuria mea cand l-am citit: e surprinzator, va veti convinge. Lectura placuta!
.
.
”Adriana Lecouvreur” a fost foarte bine primita de public si deja ati cantat rolul la Berlin si la Londra. O sa o duceti pe Adriana si in Statele Unite in curand? Fanii dumneavoastra de peste ocean se tot intreaba...
Da draga mea prietena Irina,voi canta in aceeasi productie la San Francisco si Los Angeles. Suntem in cautari de date.
Intr-un interviu pe care l-ati acordat inainte de "Adriana Lecouvreur” ati fost intrebata ce latura a dumneavoastra se reflecta in personaj si ati amanat raspunsul. Acum ne puteti spune unde "se intalnesc" Adriana Lecouvreur si Angela Gheorghiu?
Cred ca si la propriu si la figurat Angela si Adriana s-au intalnit pe scena. Ca si Floria Tosca, Adriana Lecouvreur este o artista iubita si respectata in vremea sa. Cu un mare dar de a aduce noul, curajul si naturaletea intr-o epoca in care femeia era foarte dificil de a fi vazuta cu ochi buni "pe scena".
Acum trei ani ati inregistrat "Madama Butterfly". Admiratorii dumneavoastra ar vrea sa stie cand veti canta acest rol pe scena. Este acesta decizie una pragmatica, legata de un plan de cariera pe care il aveti stabilit, de planurile viitoare ale teatrelor lirice sau e doar o chestiune de disponibilitate artistica si emotionala pe care veti intelege ca o aveti atunci cand va veti intalni cu ea?
Nimic din toate astea. Este adevarat ca am adorat sa cant fiecare nota a acestei dificile partituri dar raspunsul este mult mai simplu. Inca nu mi-am propus sa cant Madama Butterfly pe scena.
Ati cantat cateva roluri constant, inca din primii ani ai carierei dumneavoastra: Violetta, Mimi, Tosca. Intentionati sa lasati in urma vreunul dintre aceste roluri pentru a face loc unora noi?
Nu intentionez sa abandonez aceste personaje dar ma gandesc foarte serios la titluri noi.Vorbind de roluri noi, cand pregatiti unul o faceti metodic, de la inceputul pana la sfarsitul partiturii, sau alegeti mai intai momentele cheie? Cat timp va ia, in general, studiul unui rol nou?
Sunt extrem de ordonata si constiincioasa cand studiez. Partitura pentru mine este ca o viata in imagini si sunete. Cand incep studiul unei partituri stiu dinainte ca este bine pentru vocea mea. Instinctual. Niciodata nu am inceput sa studiez o partitura ca mai apoi sa o abandonez. Imi place sa o cant mai intai pe note, solfegiind la pian. Incep cu prima pagina pana la ultima. Exact ca si cum ai citi o carte. Niciodata nu incep cu momentele dificile. Imi place ca de la inceput sa am imaginea naturala a operei sau a spectacolului. Niciodata nu incepem cu un moment anume un spectacol, nu?! Dupa solfegiu citesc textul tot ca pe o carte, ba mai mult, ca pe un rol actoricesc. Imi place "sa spun" textul. Dupa ce am reusit sa inteleg sensurile corecte incep sa asez textul cu cuvintele in acelasi timp ca in timpul spectacolului, tot in ordinea desfasurarii. De foarte multe ori studiez in mai multe pozitii corporale momentele dificile cu gandul de a fi capabila sa interpretez atunci cand un regizor imi cere ceva mai nastrusnic sau curajos. Din pacate regizorii nu prea au avut curajul pana acum sa-mi ceara "altceva". Probabil atitudinea mea si modul interpretarii muzicale ii fac pe regizori sa simta ca este deja suficient si se declara, ce-i drept emotionati, multumiti. Inca imi doresc sa am aceste experiente. Inca mai visez la o "La Boheme" moderna si plina de accente compozitionale. Ideea modernitatii in teatre este de multe ori gresita voind sa facem "experiente". Este extrem de straniu, cum cea mai moderna montare devine mai repede demodata decat o montare clasica in perfecta concordanta cu textul, stilul muzcii si in armonie cu ceea ce si-au dorit compozitorul sau scriitorul.
Am auzit ca se intampla ca artistilor lirici sa li se propuna roluri care nu au nici o legatura cu tipul lor de voce, cu repertoriul pe care il abordeaza si pe care evident le-ar refuza categoric. Care a fost cea mai bizara propunere pe care ati primit-o?
Se intelege ca in fiecare zi primim propuneri dintre cele mai curajoase. Exact acesta este cel mai important moment cand trebuie sa spunem: nu categoric. In general cantaretii accepta pentru ca nu au altceva sau sa dovedeasca cat de puternici sunt. Eu cred ca adevarata modestie, umilinta si respect pentru muzica si spectatori este atunci cand intelegi exact unde iti sunt locul si limitele. Dar aceasta nu inseamna ca nu esti bun sau ca nu ai curaj pentru un challenge ci doar constiinta sanatoasa a propriului instrument. Sanatatea vocala este primordiala pentru un cantaret. Niciodata sa fortam sau sa aratam ceva ce nu suntem. Cine a facut asta l-a costat. Imi voi aduce aminte totdeauna sfaturile prietenului meu baritonul David Ohanesian: niciodata prea sus si niciodata prea tare, pentru ca nu prea tarziu vei plati. Eu nu cred in competie in aceasta profesie. Nu vad ce importanta poate avea bulimia muzicala. Poate sa iti placa sau nu, dar publicul simte cand te daruiesti total.
Cantati destul de mult si in afara productiilor de opera, de cele mai multe ori concerte, cu orchestra. Exista vreun motiv pentru care le preferati recitalurilor? Ati declarat de curand ca veti inregistra un recial pentru EMI. Va fi in studio sau live?
Imi plac concertele foarte mult. Este ca un foc de artificii cu multe bijuterii muzicale intr-o singura seara. Recitalurile cu pian sunt mai mult pentru o atmosfera camerala. Da, am terminat acum la New York in timpul repetitiilor cu Romeo et Juliette ultimul meu CD cu arii din cele mai frumoase. Va fi o idee destul de socanta. Am mari surprize de aceasta data. Este prima data in istoria operei cand se pune in practica o astfel de abordare artistica si tehnica!!!!!!!
Ati spus de multe ori ca va bazati foarte mult pe intuitie, faceti cele mai multe alegeri legate de cariera dumneavoastra singura. Ati avut, totusi, momente in care ati simtit nevoia sa va consultati cu cineva, in chestiuni profesionale, de exemplu?
Niciodata in viata mea nu am avut curajul sa intreb pe cineva ceva. 4 ani ,in vremea Liceului de Arta “George Enescu” am ascultat cu sfintenie sfaturile Miei Barbu, profesoara mea de canto. De la 18 ani a fost alegerea mea de a nu cere vreo consultatie cuiva. Nu imi doresc sa am posibilitatea ca dupa aceea sa gandesc ca as fi gresit din pricina cuiva. Orice greseala vreau sa fie doar a mea. Imi asum acesta caracteristica. Nu este usor, realizez acest lucru, dar prefer sa fiu eu, sa am originalitatea si responsabilitatea vietii mele. Se intelege ca am primit propuneri, dar eu sunt aceea care decid daca pot sau nu, daca vreau sau nu. Intuitia pentru mine inseamna Dumnezeu. El este acela care doreste de la noi sa actionam intr-un fel sau altul. De ce nu ne doreste numai bine, la aceasta intrebare nu am raspuns.
Interpretarile dumneavoastra au miscat pana la lacrimi multi spectatori. Dumneavoastra, in calitate de spectator, v-ati lasat furata de muzica si ati plans vreodata la opera, in ultimii ani, sa spunem? Una in mod special?
Da, am plans de multe ori, sau am avut pielea de gaina, senzatie pe care o vad tot ca pe un semn de la Dumnezeu pentru ca o simtim involuntar. Iti vine ori nu. Ultimul spectacol a fost Aida cu Roberto la ROH. M-a impresionat faptul ca are puterea de schimba tehnic interpretarea de la un spectacol la altul. Niciodata nu este la fel. Pentru mine acesta este un act de mare curaj, si mai ales in cele mai dificile roluri. Apoi eclecticitatea repertoriului si puterea de a savarsi spectacole de opera si crossover in acelasi timp in ani de zile cu aceeasi gratie si profesionalism, este demn de tot respectul. Cantaretii vor intelege perfect ce vreau sa spun.
Ca spectatori avem de multe ori o reprezentare despre personajul pe care urmeaza sa-l vedem pe scena, avem mai ales asteptari despre cum vrem sa fie cantat, jucat...Dumneavoastra aveti asteptari de la public? Exista un portret robot al publicului pe care sperati sa-l gasiti in sala de spectacol?
Stiu si am inteles intotdeauna aceasta reactie a publicului, naturala de altfel. Eu nu mi-am facut un portret al publicului. Ar fi ilogic, pentru ca eu sunt doar una si in fata mea multe reactii din partea mai multor suflete. Niciodata nu voi darui altfel, mai mult sau mai putin in functie de public sau scena. Tot ceea ce ne dorim cu totii este sa ne lasam furati de vraja unica ce ne uneste: muzica
Am lasat la sfarsit o intrebare din afara sferei profesionale dar care este tot despre ...muzica.
Distanta care ne desparte de artisti ne face sa avem niste prejudecati despre ei. Mult timp nu am putut sa imi creez in minte o imagine cu dumneavoastra la volan. Dar am vazut la un moment dat o fotografie. Si apoi am fost curioasa - ce muzica asculta Angela Gheorghiu cand conduce?
Hmmmm ce superba intrebare. Imi place sa conduc la nebunie. Fara muzica la volan este imposibil, este ca si cum nu as avea benzina. Ascult muzica buna dar de multe ori depinde de peisaj, ascult muzica de petrecere. Ultima oara prin Muntii Alpi impreuna cu Roberto, Mioara Manea si Gabriel Arvunescu am ascultat cele mai frumoase cantece cu Doina Badea si Gica Petrescu pe care ii adoram amandoi!!!
Roberto stie deja aceste cantece si mi le canta foarte des. Ultimul cantec ce mi l-a dedicat intr-o romana perfecta a fost "Oameni, oameni", cantat prima oara de Aurelian Andreescu.
Dar nu pot niciodata sa plec fara Sting sau Michael Buble...
.
0 comments:
Post a Comment